(A fost) Cea mai frumoasa zi!

Am scris o mica povestioara vinerea trecuta:

Cea mai frumoasa zi!

A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, pe vremea cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti, mai exact prin luna martie a anului trecut, cand iesind intr-un club cu niste colegi de munca si cativa prieteni, unul dintre ei se tot lua de mine ca nu am prietena. “Nu-s normali astia fara prietena”, spunea el. Intors acasa cu o durere de cap ingrozitoare, nu am mai putut dormi si am zis: “Gata, trebuie sa imi fac prietena sa nu mai faca astia misto de mine”, si m-am decis sa merg ziua urmatoare pur si simplu pe strada sa imi gasesc prietena. Dar pana atunci am scris despre asta pe blogul meu. La putin timp, apare o fata ce comenteaza la articolul respectiv si ne dam intalnire a doua zi. Daaaar, putin mai incolo, apare o alta fata (da, The One) care spune ca ea daca ar fi sa agate, ar invita baiatul respectiv la o cafea in Sighisoara sau Sibiu. Nu cred ca se astepta sau ca asta ar fi fost instentia ei, insa imediat i-am raspuns “hai sa mergem atunci, e tren spre Sighisoara la 23:30 azi”. Si uite asa, doua persoane care nu se cunosteau, nu se vazusera niciodata, ambele din Bucuresti, au plecat in toiul noptii spre Sighisoara, pentru o cafea. Ca sa ma recunoasca, i-am spus desigur sa fie atenta la un baiat cu un siret albastru la un picior si unul verde la celalalt, ca sa fiu sigur ca nu are cum sa ma confunde, si bineinteles mi-am lasat lantul de la portofel acasa, pentru ca nu vroiam sa o sperii. Ea insa nu si-a pus aceasta problema, si nu i-a fost deloc frica sa imi arate cutitul pe care il avea la ea, pentru orice eventualitate (se pare ca eu n-am fost “orice eventualitate” pana la urma). Tot drumul am stat de vorba si in cele din urma am ajuns in Sighisoara. Era noapte, mai toate barurile erau inchise, asa ca ne-am plimbat hai-hui pe strazi, prin cetate, pe langa cimitir, unde am si avut o lunga discutie filosofica despre Dumnezeu. Spre dimineata am reusit in sfarsit sa bem cafeaua pentru care mersesem acolo, si mai apoi am mers la o pizza unde ea lipsind putin, am ramas pe ganduri. Imi placea mult de ea! Si m-am decis ca atunci cand se intoarce, sa incerc sa fac ceva in aceasta privinta, asa ca am intrebat-o daca ‘pot sa o agat’, ea replicand ca deja a fost agatata. Cum eu tot timpul ma gandesc la ce e mai rau, am crezut ca am fost respins, asa ca m-am retras dezamagit pe scaunul meu. Am cutreierat strazile toata ziua si in cele din urma a venit timpul sa plecam. In gara i-am propus sa mai stam o zi, mai mult in gluma, dar ea a luat-o in serios si parca ar fi vrut sa stam, dar era indecisa. Asa ca am aplicat metoda cu care se iau toate deciziile importante in viata. Da, am dat cu banul, si rezultatul a fost ca a trebuit sa plecam. Dar faptul ca o parte din ea ar fi vrut sa mai stea mi-a dat sperante si in tren, cu inima cat un purice, am reusit in sfarsit sa o iau in brate si asa a stat tot drumul pana la Bucuresti. Asa a inceput povestea noastra de dragoste, care continua si astazi cu drumetii prin locuri de care multi nici n-au auzit, pline de peripetii. De acum va las pe voi sa va inchipuiti cum a mers totul mai departe si sa va imaginati fiecare zi din viata noastra. Oricum, cei doi au trait fericiti pana la adanci batraneti si inca mai sunt impreuna si in ziua de azi si isi petrec fiecare zi impreuna si se iubesc pe zi ce trece mai mult si mai mult si mai mult, si parca nimic nu ii poate desparti, iar viata lor nu a mai fost niciodata atat de frumoasa si plina de insemnatate.

- Sfarsit -

Discutia care a dus la cafeaua din Sighisoara se gaseste aici: http://icehot.wordpress.com/2007/03/11/maine/

Si de atunci pana acum un singur lucru s-a intamplat… ne-am despartit