Text

Din vremurile bune… textul asta nu merita sa se piarda.

Iarina e ultima romantica, care il iubeste pe ultimul haiduc. Si e implinita. E mica, dar pare mare. E frumoasa, dar nu din profil. E desteapta, dar nu cand doarme. Si se cam da mare cand n-o stie lumea. Iarina are ocupatii neobisuite. E la fel de speciala ca voi toti. Iarina e obsedata de gand si de kosovo. Ii place sa faca tampenii si strica tot ce prinde in cale, dar haiducul o iarta tot timpul desi i se inrosesc urechile de nervi, dar cum sa n-o ierti cand ochisorii ei verzi se vad ca doua frunzulite primavaratice de salcam, de dupa un nas carn. Iarinei nu ii place sa se laude pentru ca nu are de ce sa se laude. Se preface ca are o problema psihologica exprimandu-se prin a treia persoana, singular. Ar vrea sa foloseasca pronumele noi, asa cum e folosit in lucrari stiintifice, dar i s-a sugerat sa nu faca asta pentru ca e prea tanara sau s-ar putea supara haiducul.